Copiii care sunt expuși la război prin intermediul social media sunt mai predispuși să dezvolte simptome de stres post-traumatic.
Știrile despre dezastre de la televizor și de pe rețelele de socializare poate declanșa simptome de stres post-traumatic la unii copii.
Academia Americană de Pediatrie a declarat o urgență națională în domeniul sănătății mintale a copiilor și adolescenților în 2021, deoarece oamenii de știință din domeniul sănătății mintale au observat rate în creștere ale problemelor de sănătate mintală la tineri.
Ce anume declanșează expunerea copiilor la știri despre dezastre, cum ar fi războiul?
Expunerea la știri precum dezastre naturale sau război, în special, poate declanșa simptome de stres post-traumatic, cum ar fi tulburări ale somnului, iritabilitate crescută, ieșiri agresive sau accese de furie fără motiv , dificultăți de concentrare. Dar, în timp ce aproximativ 10% dintre persoanele care sunt expuse direct la evenimente traumatice dezvoltă simptome suficient de grave pentru a îndeplini criteriile de diagnosticare pentru tulburarea de stres posttraumatic, sau PTSD, majoritatea nu o fac.
Aici ve afla o serie de tehnici psihoterapeutice, pe care părinții, tutorii, profesorii sau chiar rudele le pot aplica pentru a proteja pe copii pe plan psihic și emoțional.
De ce sunt unii copii vulnerabili la influențele mediatice legate de dezastre, în timp ce alții nu sunt?
Cercetările Academiei de Pediatrie indică profiluri neurobiologice preexistente și identificabile care îi pot face pe tineri deosebit de susceptibili la efectele dăunătoare pentru sănătatea mintală ale reportajelor despre dezastre.
În cadrul studiului ABCD Study care a durat 10 ani asupra impactului expunerii copiilor și adolescenților s-au analizat rezultate ale imagisticii creierului și diferite teste de sănătate mintală aplicate copiilor și adolescenților.
ABCD Study este cel mai amplu studiu pe termen lung privind dezvoltarea creierului și sănătatea copiilor din Statele Unite.
Cu ocazia uraganului Irma din 2017, echipa de cercetatori a folosit un proiect național de cercetare pe termen lung care era deja în curs de desfășurare pentru a studia modul în care copiii făceau față atât înainte, cât și după dezastrul natural.
Asocierea dintre expunerea la mass-media și simptomele de stres post-traumatic a fost cea mai puternică în cazul celor cu un anumit răspuns cerebral în amigdala, o zonă a creierului implicată în procesarea fricii și în detectarea amenințărilor potențiale.
În același timp, scanările lor cerebrale au arătat o activitate redusă într-o altă regiune a creierului, cortexul orbitofrontal, despre care se crede că este implicat în reducerea stării de excitare emoțională.
Ce pot face părinții?
Aceste constatări evidențiază faptul că nu este necesara expunerea copiilor in mod direct în fata pericolului sau chiar în apropierea unui dezastru natural sau uman pentru a fi afectați de acesta – expunerea la transmiterea mediatică a unui eveniment cum este razboiul poate avea, de asemenea, un impact substanțial.
Studiul mai sugerează că există vulnerabilități identificabile care ar putea face ca unii copii să fie mai susceptibili de a fi afectați emoțional de social media.
Oamenii de știință sunt din ce în ce mai interesați să înțeleagă ce efect are expunerea la transmiterea traumatică a știrilor asupra telespectatorilor mai tineri, care încă își dezvoltă un sentiment de siguranță.
Cum poate fi pus războiul în cuvinte – cuvinte pe care copilul meu să le și înțeleagă?
Acest lucru depinde de vârsta copilului tău. Copiii mici, în special, nu au încă aceleași concepte morale ca și adulții.
Prin urmare, ei pun adesea întrebări foarte științifice și vor să înțeleagă în primul rând.
În consecință, este important să întrăm într-un dialog cu copiii, să le povestim ce înseamnă războiul și să le răspundem la întrebări.
De asemenea, este bine să explicați războiul într-un mod jucăuș, de exemplu, cu ajutorul blocurilor de construcție. Atitudinea și abordarea de bază ar trebui să fie: cu cea mai mare deschidere posibilă, fără prelegeri, ci mai mult ca un dialog.
Copiii se raportează rapid la și la stările prin care trec părințîi, crezând că au făcut ceva greșit, și chiar asumându-și vina, crezând că trebuie să facă ceva pentru că mama sau tata să fie din nou bine. Nu trebuie să îi împovărăm cu această responsabilitate. Și nu trebuie să-i lăsăm singuri cu aceste tensiuni.
Deci emoțiile tind să fie lăsate pe dinafară?
Nu neapărat. Autenticitatea face parte și ea din deschiderea pe care este bine sa o oferim în interacțiunea cu copiii.
Dacă eu însumi sunt destul de îngrijorat ca adult, ar trebui să vorbesc despre asta.
Copiii sunt conștienți de sentimentele noastre.
Este important să nu transfer frica mea asupra copilului, ci să îi pot mărturisi:
„Acest lucru mă neliniștește, dar nu trebuie să-ți faci griji. Ești în siguranță cu mine”.
În acest fel, îi explic clar copilului meu că nu este responsabilitatea lui să se îngrijoreze pentru mine.
În același timp, îi arăt prin propriul exemplu că sentimentele fac parte din asta.
„Mi-e teamă, dar tu ești în siguranță cu mine” – nu este ambivalent?
Într-o anumită măsură, da. Dar trebuie, de asemenea, să învățăm să facem față contradicțiilor.
Este esențial să rămânem în contact cu copilul, pentru a vedea efectul pe care îl poate avea asupra lui ceea ce tocmai i-am comunicat.
De exemplu, dacă nu sunt sigur dacă copilul meu înțelege ceea ce îi explic sau dacă își ascunde teama din considerație pentru mine, merită să întreb:
„Ai înțeles? Ce părere ai despre asta?”
Dacă observăm că nu se simte prea bine sau dacă se întreabă cum mă poate face din nou fericită sau cum îi poate ajuta pe oamenii din Ucraina, ne putem gândi împreună la ce am putea face pentru a fi de ajutor în situația respectivă.
Ne-am putea implica activ prin acțiuni de voluntariat .
Astfel îi arăt modalități de a acționa și de a nu se simți neputincioși.
Dacă unui copil îi este frică, l-aș putea întreba dacă are vreo idee despre ce l-ar putea ajuta. Poate că are nevoie de o îmbrățișare sau poate construim o peșteră, creând un loc în care copilul se simte în siguranță.
Este important, așadar, să creăm un sentiment de siguranță pentru emoția apărută.
Ce înseamnă a te simți în siguranță?
Pe de o parte, înseamnă sentimentul de a fi văzut și înțeles.
Pe de altă parte, se referă la sprijinirea și însoțirea copilului în căutarea unui mod adecvat de a face față lucrurilor.
Sentimentul de siguranță al copilului este sporită prin interacțiunea cu un adult?
Absolut. Este important să înțelegem că nu putem să îi lăsăm singuri când experimentează stări de frică, amenințare sau violență.
Cum vorbesc cu un adolescent despre razboi?
În mod deschis, cu maturitate și, în mod ideal, lăsând loc pentru discuții ulterioare. Pubertatea înseamnă, în special, desprinderea de părinți, găsirea propriilor valori și dezvoltarea unei atitudini personale. În acest proces, adolescenții examinează, de asemenea, dacă opiniile pe care le-au transmis părinții sau alte persoane importante sunt coerente pentru ei. Împărtășindu-le opiniile și lăsând loc pentru contradicții, părinții îi ajută să-și formeze propriile opinii.
În acest fel, tinerii își pot găși locul lor în lume într-o anumită măsură – și asta le oferă stabilitate.
Cum vă descurcați cu copiii și adolescenții care sunt acum invadați de imagini, videoclipuri și reportaje despre război pe rețelele de socializare?
Acest lucru arată încă o dată cât de necesară este o conversație despre situația actuală. Nu putem să-i protejăm pe copii și pe adolescenți de realitate sub un clopot de cristal.
În ceea ce privește interacțiunea, este indicat să întrebi copilul pe ce platforme de social media a aflat despre război, ce anume a văzut pe Facebook și TikTok în legatutra cu acest subiect și dacă are întrebări.
Crearea unui spațiu de siguranță este foarte importantă în relația părinte-copil. În acest spațiu copilul poate capătă încredere și își poate manifestă emoțiile în legătură cu ce vede la televizor și cu impactul pe care știrile le au asupra lui.
De asemenea este importantă intonația pe care o folosim și limbajul verbal și nonverbal când îi explicăm copilului ce se întâmplă la TV și alte rețele de socializare.
Toate acestea și multe alte metode de parenting inteligent vor fi prezentate în cadrul Workshopului de dezvoltare personală, cu tema:
Parenting inteligent: Cum și cât spui copiilor tăi despre război?, de pe 16 martie 2022.
Acesta va avea loc online, pe platforma de Zoom, si va fi sustinut de Dr. Gina Chiriac.
Înscrierile se fac accesând linkul de mai jos,
Link eveniment: https://ginachiriac.ro/workshop/
Dacă cunoști oameni pe care îi simți la fel de interesati de acest subiect ca și tine, devino mesagerul acestei comunități și împărtășește cu ei beneficiile parentigului inteligent!
Share link eveniment pe facebook,
