Poveștile cu acel cult al personalității moștenit de noi ca români, pe de o parte… și pe de altă parte, lipsa de sentiment al propriei valori, privită ca și nevoie fundamentală în psihologia dezvoltării umane, ne fac uneori, ca și psihoterapeuți, sau pur și simplu, ca lideri de opinie, ca părinți formatori de sisteme de valori pentru copiii noștri, să ne întrebam care este echilibrul între cele doua polarități.
Momentele în care poți aluneca spre titlu de guru suprem și deținător al adevărului absolut, ca și anularea, prin a-ți pune cenușă in cap și deflecând recunoașterea primită, sunt două fațete ale aceleiași monede.
Suntem ființe binecuvântate de un potențial necunoscut, în manifestare, în fiecare interacțiune, în fiecare relație, în fiecare împrejurare.
Relațiile cu ceilalți pot fi un prilej, prin care, poți acea acces la programele subconștiente ale propriei tale ființe. Și apoi la ceilalți.
Felul în care te iubești și te prețuiești pe tine, este felul în care REAL, îi iubești și îi prețuiești pe ceilalți!
Acest adevăr este la fel de implacabil ca și legea gravitației. Nu trebuie să crezi în ea, ca ea să funcționeze.
Ea există pur și simplu. La fel și ceea ce am afirmat mai sus… din păcate… sau din fericire!
Frecvența pe care trăim are propriile consecințe, indiferent că noi credem acest lucru, sau nu!
La nivel inconștient, programele de iubire sunt aceleași. Atât pentru noi, cât și pentru cei din afara noastră. Rolurile diferă: iată de exemplu relația salvator – victimă .. pe care o poleim cu iubire.. aceasta nu este iubire reală.. sacrificiul de sine pentru salvarea băiețelului tău (pentru clientul meu de la ora 11), sacrificiul de sine pentru echipa al cărui lider ești… reprezintă doar nucleele – nevoi ale subpersonalităților cărora le-au dat naștere (teoriile lui Assagioli, pentru colegii psihoterapeuți). Nicidecum manifestări ale iubirii sănătoase!
Din această capcană a iluziei, ajungem direct în epuizare și…moarte. Psihică și chiar fizică..
Energia psihică consumată pentru astfel de idealuri bazate pe programe inconștiente, este imensă!
Pe de altă parte, la nivel inconștient, băiatul tău va moșteni următorul program de sacrificiu inconștient : “Este în regulă să-i salvez pe cei dragi, să-mi sacrific viața, să fiu martir, decât să fiu fericit!” Grea și tristă moștenire…
Noi suntem creatori de sensuri. Atribuim sensuri, înțelegeri și asociem emoții, percepțiilor pe care le avem, din ceea ce numim noi “realitate!” .. Care poate fi percepută diferită de cei doi actori ai interacțiunii care se petrece la un moment dat!
Atenție, deci!
Atenție cum ne percepem în raport cu ceilalți!
Atenția ne aduce in postura de OBSERVATOR, ne protejează de extreme, aducându-ne in iubire.. sau cu picioarele ..nu pe pământ, ci în conștiență!
Dragilor, vă urez:
IUBIRE INTELIGENTĂ ÎN ACȚIUNE!
