Cum știu dacă sunt dependent sau iubesc cu adevărat?
Dacă fericirea ta depinde de persoana iubită, devii dependent de prezența ei. Mai rău, devii dependent de stările ei. Dacă te caută, ești fericit. Dacă nu-ți dă atenție, apare starea de așteptare și o ușoară neîmplinire. Dacă îți dă ce aștepți, apare starea de bine. Asta este dependența.
Persoana iubită se află la panoul de comandă al sufletului tău și dictează stări pentru tine, în funcție de ce apare în viața ei. Asta nu are legatură cu tine. Tu devii o prelungire, o extensie, a ei. Ea devine o locomotivă care te trage pe tine ca pe un vagon spre direcția în care știe ea să meargă prin viața ei. Locomotiva ta rămâne pe peronul vieții tale personale și tot ce ești se atașează la locomotiva ei.
Pe de altă parte, fără să conștientizezi, ai nevoie de ea și o ții ostatică pentru că devine providerul stării tale de bine. Ești dispus să faci și compromisuri pentru asta. Întâi mici, apoi pe măsura ce te autoconvingi că iubești, o instaurezi în jilțul de parterenă sau partener, de iubit sau iubită și aplici comportamentul pe care îl știi foarte bine. O copleșești cu privilegiile specifice acestui statut. Apoi ai grijă să nu fugă. Tu ești prizonierul ei, iar stările tale depind în totalitate de ea. Ea este ostatica ta și amândoi își dau libertatea unul celuilalt. Pânza de păianjen a dependenței se țese și fiecare devine prada celuilalt.
Oamenii numesc asta „iubire”…
