Iubirea este o energie care curge prin noi toți. Nu este o monedă de schimb. Și nici nu se negociază. Trebuie doar primită înauntru și apoi manifestată în afară.
Putem alege să fim că un lac… lacul este o apă stătătoare: se evaporă și nu are forță. Când iubirea curge prin noi, fără să o condiționăm stopând curgerea ei cu negocieri ale minții: “e bine sau nu e bine, e corect sau nu, unde vă duce gestul pe care-l fac acum?”
Când doar o lăsăm să curgă prin sufletul nostru, iubirea devine ca un izvor, proaspătă și regeneratoare: două izvoare se unesc și devin râuri. Au mult mai multă forță. Un lac se alimentează când plouă și nu există niciun schimb.
Ce ai vrea să fii? Lac sau izvor? Doar atitudinea și acțiunile zilnice fac diferența. Calculele mentale sunt făcute din frică. Iubirea despre care vorbesc este iubirea manifestată din inima. Nu mă refer acum la iubirea manifestată în plan sexual și nici la atracția fizică. Atracția fizică poate duce la sex, însă sexul făcut fără energia iubirii manifestată prin conexiunea la nivelul sufletului este consumator de energie și nicidecum generator de energie și putere, chiar dacă ne produce orgasm sau plăcere pe moment. Iubirea despre care vorbesc este un dat și putem să alegem să o cultivăm când o simțim sau să o lăsam să treacă, ignorând-o, lăsând ceea ce simțim, ceea ce intuim, în plan secund.
Depinde ce alegem. Iubirea este foarte concretă. Iubirea este ceea ce oamenii numesc Dumnezeu, însă e foarte greu să facem din ea o prioritate. Suntem prea ocupați cu viața, dar ce iluzie… e doar pierdere de timp.
Iubirea cere atenție ca să poată fi cultivată, crescută, întreținută. Ca să o cultivăm și să o aducem în viața noastră este nevoie să o punem pe primul plan. Iubirea, doar iubirea aduce abundența. Nimic altceva! Paradoxul omenirii este că deși toți oamenii caută împlinirea și fericirea, majoritatea o caută în afară, în a fi cu alți oameni, în a lua de la alți oameni. Mai grav chiar: în a mulțumi alți oameni. Ei trăiesc prin procură: Dacă celălat e fericit, atunci și ei sunt fericiți. Oamenii numesc asta altruism… scriu asta cu atât de mult tristețe și compasiune pentru ei… câtă iluzie!!
Oare cine are nevoie de acțiunile acestea? Ceilalți pe care vor ei să-i facă fericiți sau ei înșiși? Exact ca bebelușii: bebelușii și copiii au nevoie instinctivă ca părinții să fie bine, fiindcă doar atunci ei pot supraviețui!
Doar când eșți adult înveți că poți să exiști în siguranță fără să te mai ocupi să-l faci pe celălalt fericit. Oricum nu ai nicio șansă fiindcă asta depinde DOAR de percepția lui. Câtă pierdere de timp, de viață, de energie! E atât de absurd exact ca și cum o floare care ar fi într-o grădina ar vrea să împrumute parfumul altei flori ca să și împlinească menirea de floare, fără să se ocupe să crească, să ajungă la maturitate și să devină capabilă să emane propriul parfum, să dăruiască.
Cum putem cultiva iubirea? Lăsându-ne să manifestăm gesturile de iubire prin toate limbajele iubirii: uneori oamenii sunt temători, sau lipsiți de generozitate atunci când vine vorba să facă acțiuni concrete. Apoi mai este condiționarea mentală despre cum se manifestă bărbații sau cum se manifestă femeile. Doar orgoliul face contabilitate. Egoul are gen; masculin și feminin. Iubirea autentică pură, curată, necondiționată de gen, nu face astfel de calcule și nici nu face un bilanț: cât dau și cât primesc. Anumite femei se consideră prețioase și până nu-și primesc jucăria fie ea materială, verbală sau sexuală avându-l pe partener îngenunchiat Egoului ei, nu îi fericesc nici măcar cu o privire. Nici o mare parte din bărbați nu sta mai bine la capitolul dăruire care însemnă de fapt maturitate: ei cred eronat că a fi bărbat nu însemnă să trimiți inimioare, să-ți manifești cumva dulceața și dragul, dragostea față de o femeie… fiindcă asta e feminin. Însă tocmai asta e ideea! Cum să te înțeleagă o japoneză dacă tu ii vorbești într-un dialect din Africa?
Că să fiți auziți și înțeleși e nevoie să coborâm de pe piedestalul egoului masculin în lumea roz a feminității și să hrănim sufletele feminine cu ceea ce ele au nevoie. Cât de greu să fie? Atât de greu cât renunțarea la toate credințele legate de infatuarea și aroganța specifică Egoului. Bărbații uneori preferă să lupte cu femeile și să le domine. Femeile aleg din nefericire să-i îngenuncheze și să-i pedepsească, luându-le puterea.
Unde este iubirea în lupta asta? Inteligența ei ne va învăța în timp că udând o piatră, nu avem cum să încolțim o sămânță. În timp ne vom alege pâmant roditor pentru a ne crește grădina sufletului și putem deveni izvoare, astfel încât să putem întâlni alt izvor și să devenim fluviu curgând spre marele ocean. Fiecare avem propriul ritm de înflorire, de creștere, de curgere.
Alege cu maturitate să manifești iubirea cu înțelepciune, blândețe și generozitate. Doar manifestând-o o poți aduce în viața ta!
De aceea maica Tereza se ruga așa:
“Doamne, ajută-mă să iubesc, mai mult decât sunt iubită!”
Inteligentă acționară la Banca Iubirii Universale, Maica Tereza știa clar cum să obțină un profit. Încă primește iubire dincolo de trecerea in celălalt plan. Tu cam cât profit obții aici și acum?
