Sigur că îl iubesc… El a fost rațiunea mea de a exista.

Acum eram împreună, urcând pe un munte.
Eram în templul Lui, el fiind preotul… în pădurea vieții, urcam cu el alături… însă totuși singură. Eu cu gândurile și trăirile mele.
El mergea tăcut în spatele meu. Uitasem de el. Nu-l mai simțeam demult lângă mine. Se pierduse undeva pe drum… printre drumurile lui, printre femeile lui, printre pădurile emoțiilor lui…
Uitasem demult că nu sunt singură. Eram prea ocupată să urc, să rezist, să-mi găsesc respirația și puterea de a merge mai departe, ca să pot rezista.

Eram prizoniera efortului de fi aleasă, de a fi iubită și de a fi prețuită!
Eram închisă într-un scenariu de viață în care dădeam fără să iau. Ca o fetiță care nu reușea niciodată să-și împlinească tatăl.
Ca o fetiță care nu trăise niciodată aprecierea totală a tatălui ei. A zeului ei.
Știam doar a supraviețui, fără să iau de acolo. Doar să supraviețuiesc fără să înfloresc.
Doar să servesc: servesc, deci exist!

…La un moment dat m-am oprit. Eu eram mai sus decât el doar cu câțiva centrimetri pe panta aceea care urca.
Deodată, fără să spună nimic, El a suflat spre mine. A suflat spre mine cu viață! Suflarea Lui a ajuns în sufletul meu. Am simțit-o în fiecare por al ființei mele. Uitasem de el și suflarea aceea mi l-a adus din nou în suflet!
M-am întors uimită și l-am văzut în toată Frumusețea Lui. Era acolo. Perfect. Centrat, Masculin. Desăvârșit.
Ne-am întâlnit privirile într-o altă dimensiune. L-am recunoscut și atunci am știut că am ajuns Acasă, Acasă la mine în suflet.
M-am întors apoi și am continuat să urc. Fără niciun cuvânt.

De atunci viața mea s-a transformat. Am intrat într-o nouă etapă de viață.

S-a închis un cerc.
Prezența lui, privirea lui m-au transportat într-o altă dimensiune.
Am înțeles că deși nu am conștientizat, că niciun bărbat din viața mea nu m-a ales niciodată pe mine, pe mine pe de-a-ntregul!
Nu contează că au fost alegeri ce țineau de obligații în familie, cum ar fi rolul de tată, sau roluri în carieră, sau roluri sociale… sau au fost alte surori-femei în prim-planul existenței lor.
Au fost mereu alte alegeri mai importante decât mine.

Și dintr-o dată am înțeles. La capătul acelei priviri ce m-a însoțit de-a lungul drumului, am găsit autonomia.

Oportunitatea de a face noi alegeri!
Sentimentul experiențial al propriei mele valori!

Viața eliberată de așteptări de la El!

A doua zi am dansat de fericire, așteptându-mi iubitul care să mă găsească ca să învățam să dansăm împreună dansul libertății în iubirea împlinită!

Bărbatul reprezintă energia masculină în manifestare.
Pentru fiecare bărbat pe care l-am iubit aduc acum omagiul sufletului și energiei mele feminine, onorându-i existența!
Azi vreau să mulțumesc tuturor bărbaților care m-au însoțit pe drumul vieții.
Mă închin azi vouă minunați bărbați ai vieții mele, onorându-vă energia.
Mulțumesc atleților pe care i-am adorat, de la daci până la vikingi, celor de la tropice până la cei din țara cedrilor, mă închin acelui atlet campion care mi-a dăruit cel mai prețios dar al vieții mele, mă închin vouă regilor, cad în genunchi exprimând recunoștința tuturor generațiilor de mame și prunci apărați de marii eroi neștiuți și onorez curajul vostru. Îmi înclin aripile împreunându-le în rugaciune de mulțumire în fața poeților care mi-au scris poezii, pictorilor ce mi-au pictat frumusețea, sculptorilor ce mi-au ținut genunchiul în palmă, trubadurillor ce mi-au scris și cântat de dragoste, vindecătorilor cu care am iubit oamenii, preoților cărora eu le-am pus sufletul și trupul altar, și pe care si-au pus ofranda de iubire, magicienilor cu care am trăit tainele alchimice ale iubirii sacre!
Voi toți m-ați însoțit în drumul către mine, către acasă! Cu voi, am învățat să fiu o femeie vindecătoare puternică.
Acum am ajuns Acasă.

Sunt gata să-mi întâmpin iubitul. Vă las vouă puterea, o dau la schimb pe fericire! Căci acum și aici, cu el o să învăț să fiu o femeie liberă și fericită.
Deci, vino iubitul meu!
Cântecul lui Rumi îți este busolă!
Te aștept cu drag!