CARANTINA a oprit ritmul vijelios cu care ne trăiam viața, scoțându-ne pe toți din cunoscut.
Pentru mulți oameni a fost o reală decuplare de la starea de pilot automat.
Trăim vremuri neobișnuite pentru noi, vremuri de criză atât la nivel global și local, dar mai ales personal. Stările de confuzie, negare, frustrare, uneori ignorare, alteori exagerare, sunt stări actuale pe care le trăim și care au caracteristicile a ceea ce numim stare de criză.
Etimologic cuvântul provine din greaca veche,”criză” – ”krisis” și înseamnă decizie, separare.
Ceea ce presupune că trebuie luăm hotărâri, să separăm elemente. A separa înseamnă să avem capacitatea de a deosebi esențialul de neesențial. Iar acest aspect reprezintă manifestarea inteligenței și exprimarea ei în acțiune. Dar pentru a lua decizii inteligente în situații de criză este nevoie să înțelegem în primul rând contextul unde se desfășoară o criză și să identificăm însuși faptul că trăim o criză și mai ales să fim conștienți de filtrul personal prin care o privim.
Spuneam însă că trăim acum nu doar o criză globală externă cauzată de Covid-19. Fie că suntem conștienți – mai mult sau mai puțin – fiecare dintre noi, în aceste momente, este testat de realitate, în ceea ce privește limitele sale psihologice.
Cum definim criza psihologică?
Atunci când capacitatea noastră de a reacționa la stres depășește limita psihologică, putem spune că trăim o criză psihologică. Din această perspectivă, criza psihologică poate fi înțeleasă ca fiind o reacție la o împrejurare care amenința sănătatea fizică și psihică a unei persoane și care și ale cărei simptome clinice au consecințe emoționale cauzate de o anumită situație și care necesită intervenție psihologică de specialitate.
Stresul, anxietatea și depresia sunt cele mai comune răspunsuri ce apar în astfel de situații. În funcție de intensitatea traumei, ca răspuns la situația de criză, cel afectat poate manifesta și stări de stres post-traumatic. Stresul unui pericol iminent, alături de neputința generată de izolare și alimentată de fluxul continuu de știri alarmante explică valul de anxietate răspândit în societate mai ales în această perioadă. Pentru mulți oameni poate că obligația de a trăi izolaţi de lume și în contact cu propriile emoţii, nevoi, angoase, sau lipsuri financiare, reprezintă o adevărată provocare.
Studiile științifice recente au arătat că hormonii stresului pe care îi simțim în timp ce trăim în regimul de supraviețuire dau corpului o doză mai mare de energie și fac ca cele cinci simțuri care ne conectează cu realitatea externă să devină mai ascuțite. Așadar, dacă suntem stresați vom defini realitatea prin simțurile noastre. Vom deveni materialiști.
Realitatea care ne înconjoară acum a devenit pentru noi toți o sursă îngrijorătoare de stres. Creierul nostru reptilian are aceasta amintire și oferă soluția egotică :”Scapă cine poate”. Separarea de ceilalți este o metodă de supraviețuire pe care o avem codată în ADN, biologic, ca specie, pentru a supraviețui.
În aceste condiții ne va preocupa conștientizarea găsirii soluțiilor:
- găsirea unei căi de salvare din mediu
- calculul timpului pe care îl avem la dispoziție
- găsirea de metode de ocrotire a corpului.
Mediul extern nou, necunoscut, produce haos, dezordine, confuzie, ne scoate din cunoscut, ne scoate din zona de confort.
Cum ne putem proteja de multitudinea de informații, unele chiar contradictorii, pe care le primim în această perioadă?
În aceste condiții putem rămâne echilibrați psihic doar prin modificarea modului de percepere a realității.
Epigenetica, o noua știință din domeniul biologiei, apărută în anii 1990, care studiază cum anume ne sunt influențate genele de mediul lor extern și de propriile gânduri, ne ajută să înțelegem cum gândurile influențează trăirile și sănătatea în mod direct.
Așadar, gradul de stres este determinat tocmai de modul de percepție a mediului extern, care este asociat cu anumite gânduri, care pot fi pozitive sau negative. Avem zilnic în jur de 60.000-70.000 de gânduri și fiecare dintre ele apar însoțite de o componentă chimică, pe care noi o numim emoție. Mai mult decât atât, noi nici măcar nu conștientizăm că gândurile noastre nu ne aparțin, gândurile noastre nu suntem noi! Gândurile sunt produsul minții noastre. Iar mintea noastră este de fapt creierul în acțiune.
Cum reducem gradul de stres?
Gradul de stres poate fi redus prin conștientizarea faptului că nu realitatea exterioară este cea care ne influențează gândurile și mediul intern chimic, ci maniera în care noi percepem această realitate exterioară. De mare ajutor în acest sens sunt conștientizarea și atenția. Învățăm astfel să gestionăm ceea ce mediul extern ne transmite.
Dacă noi reușim să percepem realitatea exterioara din stare de calm, echilibru și liniște interioară, avem mari șanse să controlăm conștient producerea hormonilor specifici stresului, cum este adrenalina, și să producem acționând la voință alți neurotransmițători, cum ar fi oxitocina, dopamina, sau serotonina, care determină o stare de bine, de liniște și de fericire.
Cercetările de specialitate în domeniul psihologiei, arată că doar în starea de echilibru psiho-emoțional putem percepe corect informația.
Prin urmare, pentru a gestiona starea de criză psihologică este nevoie:
- să înțelegem contextul situației limită pe care o trăim, într-o stare de calm
- să înțelegem că emoțiile noastre nu sunt un răspuns la realitate, ci la reacțiile și percepțiile noastre despre realitate
- să alegem să facem față stresului activând atenția pentru a ne filtra gândurile
- să alegem să ne organizăm mintea
De la haos, la ordine!
Un studiu recent la Harvard arată că oamenii care au o minte dezorganizată sunt cei mai nefericiți. În cadrul studiului, cei care aveau tendința de a gândi haotic, au fost cei care nu au putut duce la bun sfârșit obiectivele repartizate. Studiul a demonstrat ceea ce călugării budiști au spus de mii de ani: o minte statornică și disciplinată aduce fericirea.
Acest lucru este explicat astfel: putem privi necunoscutul, ca fiind neprietenos și periculos și atunci simțim stres, suntem victime ale lui și emoția rezultată va fi frica. Sau: dacă putem privi necunoscutul ca pe o aventură și întelegem că putem alege fiecare zi ca fiind nouă și activam curiozitatea, atunci ne simțim provocați și putem să-l acceptăm.
Unde e locul meu în acest necunoscut?
Fiecare dintre noi a avut propriile frici, atât din punct de vedere personal, raportându-ne la familie, la copii, la prietenii, la restricții, sau din punct de vedere profesional, material și financiar, cât și social, prin lipsa materialelor sanitare în instituțiile publice sau frica de a contacta virusul atunci când ieșim din casă.
Ce provocări îmi aduce ziua de azi?
Trăim cu toții într-un trecut familiar și un viitor predictibil, însă conștiența momentului prezent face diferența. Cu toți avem nevoie de repere și avem nevoie să știm ce va urma. Avem nevoie să știm ce ne va aduce viitorul. Iar cel mai bun mod de a prezice viitorul este să-l creezi tu însuți prin fiecare alegere a gândului în care să crezi, a emoției pe care să o amplifici, a acțiunii pe care o aduci în manifestare.
Înțelegând că nu reacționăm la realitate, ci la percepția noastră despre realitate, avem șansa să ne controlăm reacțiile la stresul cu privire la viitor.
Această perioadă nu este una cunoscută, normală. Dar ce este normalul, la ce îl raportăm? Niciodată nu am trăit ca planetă o astfel de situație, deci nu avem o normalitate la care să ne raportăm. Așadar, e nevoie să creăm un viitor pe care nu avem cum să-l raportăm la un trecut cunoscut.
Conștientizarea este calea prin care ne antrenăm pentru a ne muta atenția din exterior în interior.
Pentru că aceasta este singura cale prin care să găsim o soluție interioară pentru a gestiona stresul exterior.
Poți alege schimbarea modului în care privești lumea și în care primești informațiile folosind întrebări specifice conștientizării:
- Trăiesc azi raportâdu-mă la trecut?
- Trăiesc fiindu-mi frică de viitor ?
- Trăiesc în aici și acum, o zi nouă, pe care nu am mai trăit-o niciodată?
- Ce provocări îmi aduce ziua de azi?
- Unde e locul meu în acest necunoscut?
- Ce părți din mine vreau să las în urmă?
- Am tendința să neg situația actuală sau, dimpotrivă, să o exagerez?
- Trăiesc ca o victimă sau ca un creator de realitate?
- Ce exemplu manifest prin acțiunile mele?
- Ce ar spune iubirea dacă ar vorbi acum?
Așadar, nu criza exterioară ne îmbolnăvește, ci reacția noastră la această criză.
Calmul și practica exercițiilor de respirație sunt esențiale în perioada de criză. Un general care-și conduce armata ia decizii corecte și înțelepte pentru cei dragi și pentru a câștiga războiul doar dacă este calm, responsabil și mai ales conștient și empatic față de armata lui.
Respirația conștientă este modalitatea prin care putem regla emoțiile prin a schimba frecvența undelor cerebrale și pentru a interveni în mod direct asupra sistemului nervos autonom, activând calmul interior, reducând în mod direct hormonii de stres. Dacă percepem realitatea dintr-o stare de calm, echilibru, cu liniște interioară, avem șansa să alegem să producem conștient hormonii fericirii: oxitocina, dopamina și serotonina.
Tehnicile de Mindfulness și de meditație sunt armele cu care ne antrenăm zilnic pentru a întreține sistemul imunitar și a ne proteja în acest fel în mod direct de coronavirus.
Iată că avem un front exterior și un front interior pe care trebuie să luptăm. Pacea exterioară este rezultatul victoriei din bătălia interioară. Deci, ca să luptăm în războiul exterior, trebuie să câștigăm în lupta cu noi înșine. Lupta decisivă este dusă în fiecare clipă cu temerile noastre, cu fricile noastre, cu disperarea, tristețea, angoasa, neputința, panica, îngrijorarea și mai ales cu necunoscutul.
Războiul interior este cel decisiv.
Fiind un război, exista victime și eroi.
Victima este cel care crede că a picat ca victimă a circumstanțelor exterioare. Eroul poate fi oricine alege să practice conștiența.
Eroul poți să fii chiar tu!
Victoria e Adaptarea!
Adaptarea înseamnă să ai gânduri noi, acțiuni noi, comportamente noi, alegeri noi, adaptate la o situație nouă pe care n-ai mai trăit-o niciodată.
Alege să devii învingător: creator de realitate!
A.R.P.I. ONLINE PRO BONO
Împreună înseamnă întregire: împreună este spiritul integrativ( rădăcina latina a cuvântului integrativ- a întregi)
Psihoterapeuți si consilieri integrativi gata să-și pună cunoștințele în practică pentru a te ajuta să gestionezi ceea ce se întâmplă acum, oferă ședințe PRO BONO (gratis) online care să includă partea psiho-somato-emoțională pentru ca tu să fii #iarășibine.
