Iubirea este singura stare care ne face să fim mai buni cu cei din jur și care creează o energie suficient de mare încât să ne propulseze pe frecvențele propriei împliniri. De-a lungul anilor, diverși specialiști au încercat să definească iubirea prin formule chimice, sau chiar să îi dea un deadline. Probabil ați auzit de expresia: “dragostea durează 3 ani.”
Dincolo de trup, sufletul nostru este capabil să dăruiască și să primească iubire, fără să fie nevoie de constrângeri fizice.
Cu toate acestea, oamenii se agață de materia văzută, de consumerism și îl introduc în relațiile personale. De câte ori nu au existat dispute din cauza banilor și câte relații au fost întemeiate disfuncțional, doar pentru un profit financiar? La fel functionează și relațiile în care criteriile de alegere au fost întemeiate pe baza unor interese conștientizate, sau nu, a compatibilitătii sexuale sau a aspectului fizic.
De aici apar foarte multe relații toxice.
Cum se manifestă o relație toxică?
Principalele caracteristici ale unei relații toxice sunt starea de oboseală continuă, lipsa de vitalitate, insomniile, depresia, toate pornite de certuri, stări de vină, reproșuri și frustrări.
Cauzele pot fi diverse, însă la bază, stau 3 probleme principale:
1. dependența financiară față de un partener
2. dependența emoțională
3. copiii și relațiile de dragul celor mici
1. Dependența financiară pornită din întrajutorare poate deveni o reală problema, mai ales când un partener are un caracter submisiv. Replicile de tipul: “Nu știi să faci asta”, “nu o să reușeșți niciodată”, sunt câteva din exemplele care pot submina încrederea în sine.
Încercarea de a găsi un job potrivit, mai ales pentru o mama casnică este una din cele mai frecvente ingrijorari în viața unei femei. Trebuie foarte multă răbdare, descoperirea aptitudinilor și integrarea într-un grup care să o stimuleze înspre a-și deschide aripile și a se axa pe un hobby, sau o meserie.
2. Pe lângă această problemă de independență financiară, mai este și incapacitatea de a fi liber și matur emoțional. De aici rezultă relațiile toxice, în care partenerii nu sunt împreună să-și dăruiască și să crească iubirea, ci efectiv să se epuizeze de energie, pentru a încerca să își completeze fiecare propriul gol.
Problema e că din dorința de a umple acel vid, care se reflectă de multe ori în depresii, anxietate, atacuri de panică, insomnii, tulburări fiziologice, persoana în cauză va căuta tot timpul soluții în exterior.
Această ancorare de partener din dorința de a se vindeca, este poate cea mai populară problema pe plan emoțional. Una din greșelile cel mai des întâlnite este căutarea împlinirii emoționale, prin micile bucurii fizice sau prin încercarea de a controla viața celuilalt.
“Când puterea dragostei va învinge dragostea pentru putere, lumea va cunoaște pacea.”- Jimmy Hendrix
Trecerea către o relație mai independentă, se face în primul rând, la lucrul cu sine. Din copilărie, oamenii pot veni cu o încărcatura emoțională foarte mare și un scenariu de viața disfuncțional. Cu frica de abandon, cu teama de a nu fi iubit sau plăcut așa cum e, cu frustrări, cu complexe de inferioritate, care se manifestă în acțiunile de zi cu zi.
De aceea ei pot lăsa să fie aleși de un partener agresiv și dominator, confundând insistența acestuia cu dorința. Agresivitatea celui care alege astfel este interpretată de partenerul care se plasează singur în rolul de „victimă” fiind interpretată eronat ca fiind un gest de iubire. Asta deoarece lipsește sentimentul propriei valori. Astfel de parteneri de bărbați sau femei, care se lasă aleși doar pentru că celălalt insistă, au probleme legate de imaginea de sine și valoarea personală. Când lași pe cineva să-ți conducă viață inseamnă că îi dai puterea la panoul de comandă. Nu ai cum să fii fericit. Fericirea vine odată cu asumarea propriei autonomii.
Autovindecarea și întoarcerea către propriul subconștient sunt singurele soluții. Salvarea văzută în exterior, prin alt om, este o doar o acțiune de suprafată, fără esentă. De aceea, după consumarea de energie dintre doi oameni, rămane același gol existențial, care nu poate fi umplut în niciun fel.
Prin psihoterapie se poate face o incursiune eficientă asistată de specialiști, în care înțelegerea propriilor trăiri și autocunoașterea devin primii păși către vindecarea emoțiilor negative din trecut.
Apoi se lucrează pe conștientizarea scenariului de viață dependent, deprinderea atitudinilor sănătoase de independență.
Abia apoi, se poate trece la a se lucra o relație sănătoasă de cuplu.
Există un vechi proverb indian care zice: “nu pot avea încredere într-un om dezbrăcat, care vine să mă îmbrace cu bluza lui găurită.” Sau: ”o pasăre cu o aripa frântă nu te poate ajuta să zbori, dacă ești în aceeași situație”.
3. Singurătatea în doi este poate cea mai tristă drama în relațiile contemporane. Mulți părinți aleg să rămână sub același acoperiș, pentru binele copilului. Chiar dacă nu mai au nimic în comun și există o tensiune continuă, ei cred că îi fac un bine. În loc să își urmeze cursul vieții, aleg să se deprime reciproc, într-o relație fadă.
Copiii simt această stare și chiar dacă nu își pot explică de la o vârstă fragedă ce se întâmplă, vor crește afectați, cu mai multe complexe și frici, ce vor izbucni pe parcursul vieții. Iată cum, acest compromis de dragul copiilor face mai mult rău, decât bine.
Cum putem preveni o relație toxică?
Relațiile sănătoase sunt bazate pe încredere și libertate. Tot ce ține de dominanța egoului, pătează haina curată a iubirii. A vedea în partener un aliat, este mult mai sănătos și mai benefic, decât a încerca tot timpul să dai vină pe cineva. Nimeni nu este responsabil de deciziile personale. Fiecare om trebuie să-și asume fericirea și nefericirea. Iar unde vede ceva ca fiind greșeală, ar fi de dorit să lucreze să o îndrepte. Perseverența cu asumare este cheia vindecării, împlinirii emotionale și a unei relații prolifice. Iubirea se crește și se educă, întocmai unui copil. Nu vine cât ai bate din palme și nu este nicicum în realitate, cum e reprezentantă la televizor sau pe Facebook.
Respectarea partenerului, înțelegerea și mai ales puterea de a fi prezent pentru cel de lângă noi, stau la baza unei relații fericite.
Doar fiind prezenți noi cu noi înșine, putem fi alături 100% pentru ceilalți. Inima nu cere lucruri sau obiecte scumpe. Păcălelile egoului sunt multiple, inclusiv la cei mai inițiați spiritual.
Trebuie curaj pentru a intra în subconștientul personal, pentru a ne vindeca dependențele și pentru a fi mai bun cu partenerul de cuplu.
“Peștera în care ți-e frică să intri, ascunde comoara pe care o cauți.”- Joseph Campbell
